Sursă: Gazetanord-vest.ro

Simbolul de credință, cunoscut și ca Crez sau Credeu, reprezintă o scurtă mărturisire a credinței creștine, fiind fundamentul învățăturii ortodoxe. Acesta a fost formulat la primele două Sinoade Ecumenice, de la Niceea în anul 325 și de la Constantinopol în anul 381, și a devenit norma de credință recunoscută universal în Biserică.

Primul Sinod Ecumenic, cu participarea a 318 Sfinți Părinți, a statornicit primele șapte articole, care tratează despre Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul, respingând învățătura ereticului Arie, care susținea idei defăimătoare despre Fiul lui Dumnezeu. Al doilea sinod, cu 150 de Sfinți Părinți, a stabilit ultimele cinci articole, referitoare la Duhul Sfânt, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea se sting din viațăților și viața veșnică, combatând învățătura ereticului Macedonie.

Rolul și semnificația simbolului de credință în Ortodoxie

Simbolul de credință a fost recunoscut și recomandat ca fiind cea mai înaltă normă de credință în Biserică, fiind o mărturisire a adevărurilor revelate de Dumnezeu și cuprinse în Sfânta Tradiție și Scriptură. El arată ceea ce trebuie să creadă fiecare creștin pentru mântuire și exprimă încrederea în Dumnezeu, ca dar divin pentru oameni.

• Reprezintă o scurtă expunere a învățăturii creștine
• Este formulat la Sinoadele Ecumenice din Niceea și Constantinopol
• Respinge învățături eretice despre Fiul și Duhul Sfânt
• Este considerat cea mai înaltă autoritate de credință în Biserică
• Se bazează pe Sfânta Tradiție și Scriptură

Credința creștină: fundamentul relației cu Dumnezeu

Credința în Dumnezeu, conform învățăturii creștine, este o încredere profundă în adevărurile revelate de Dumnezeu, primite prin Descoperirea divină. Sfântul Apostol Pavel afirmă că credința este "încredințarea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor nevăzute" (Evrei XI; 1). Aceasta este un dar divin, care permite omului să-L cunoască pe Dumnezeu și să se mântuiască.

Creștinul trebuie să cunoască bine cuprinsul credinței pentru a trăi în conformitate cu învățătura Bisericii și pentru a evita înșelăciunile. Roadele credinței sunt înțelegerea tainelor divine și ridicarea sufletului către Dumnezeu, pentru a se uni cu El și a obține mântuirea. Prin credință, omul se apropie de adevăr și de viața veșnică, care se va realiza în viața viitoare.

Originea numelui de "creștin" provine de la numele lui Iisus Hristos, iar credința creștină a fost adusă pe pământ de Fiul lui Dumnezeu pentru a învăța oamenii cum să se închine și să se roage lui Dumnezeu. Înainte de apariția creștinismului, oamenii aveau alte credințe, însă creștinismul a devenit cea mai completă formă de credință, fiind fundamentată pe revelația divină și pe învățătura Mântuitorului.

Astfel, simbolul de credință rămâne o mărturie vie a credinței creștine, un ghid pentru fiecare credincios în drumul său spre mântuire și în înțelegerea adevărului divin.