ro Simbolul de credință, cunoscut și ca Crez sau Credeu, reprezintă o scurtă mărturisire a credinței creștine, fiind fundamentul învățăturii ortodoxe.
Acesta a fost formulat la primele două Sinoade Ecumenice, de la Niceea în anul 325 și de la Constantinopol în anul 381, și a devenit norma de credință recunoscută universal în Biserică.
Primul Sinod Ecumenic, cu participarea a 318 Sfinți Părinți, a statornicit primele șapte articole, care tratează despre Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul, respingând învățătura ereticului Arie, care susținea idei defăimătoare despre Fiul lui Dumnezeu.
Al doilea sinod, cu 150 de Sfinți Părinți, a stabilit ultimele cinci articole, referitoare la Duhul Sfânt, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea se sting din viațăților și viața veșnică, combatând învățătura ereticului Macedonie.
Rolul și semnificația simbolului de credință în Ortodoxie Simbolul de credință a fost recunoscut și recomandat ca fiind cea mai înaltă normă de credință în Biserică, fiind o mărturisire a adevărurilor revelate de Dumnezeu și cuprinse în Sfânta Tradiție și Scriptură.
Citește articolul complet pe Satu Mare Expres
Deschide articolul →