Sursă: Gazetanord-vest.ro

Un sat din județul Satu Mare, Boinești, se află în inima Țării Oașului, fiind locul unde istoria milenară și credința au rezistat trecerii timpului. Satul se întinde pe o zonă colinară, fiind mărginit la est de râul Valea Rea și la vest de râul Lechincioara, afluente ale râului Tur, care curge spre Tisa. Deși pare o localitate liniștită, Boinești ascunde urme de locuire din neolitic și o istorie documentată încă din 1490.

Primele vestigii arheologice atestă că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada neolitică, demonstrând importanța sa în preistorie. În documente, satul apare pentru prima dată sub numele de Buyáhaza, fiind menționat în 1490, fiind parte din Cetatea Medieș. În 1634, a intrat în stăpânirea Cetății Satu Mare, iar dealul Beélavar devine un punct de interes istoric, fiind considerat o veche cetate dacică sau o fortificație regală maghiară.

Influența slovacă și păstrarea credinței în Boinești

La începutul secolului al XX-lea, între 1902 și 1909, satul a devenit locul de stabilire a unui grup de familii slovace, aduse de călugărul Árkád Pázstory din regiunea Poprad și alte localități din zona Spiș. Comunitatea slovacă a păstrat credința romano-catolică, deși majoritatea populației era greco-catolică, slujbele fiind oficiate inițial în biserica greco-catolică din sat.

• Familiile slovace proveneau din regiunea Spiș și Poprad
• Au păstrat credința romano-catolică, în ciuda presiunilor vremii
• Au donat teren pentru construirea unei biserici în 1922
• Construcția bisericii a fost amânată din cauza războiului și crizei economice
• În 1968, a fost construită o capelă de 75 mp, pe locul casei donate de familia Zvaleny

Lucrări de construcție și provocări în perioada comunistă

În anii ’70, comunitatea a început construcția unei biserici noi, fără autorizație, deoarece autoritățile comuniste refuzaseră aprobarea. În 1980, lucrările au fost oprite, iar constructorul Zvaleny Iancu a fost amendat. În ciuda acestor obstacole, credincioșii au continuat să participe la slujbe în casa familiei Zvaleny, până când condițiile au permis ridicarea unui lăcaș de cult.

În 1979, s-a început construcția unei biserici, iar în 1980, autoritățile au interzis finalizarea acesteia, însă comunitatea a persistat în dorința de a avea un lăcaș de rugăciune. Astfel, în 1980, a fost ridicată o capelă de 75 mp, iar în anii ’80, s-au reluat încercările de construire a unei biserici mai mari, fără autorizație, fiind o perioadă de mari provocări pentru credincioși.

Astfel, satul Boinești păstrează vie o istorie milenară și o credință puternică, fiind un exemplu de rezistență și păstrare a identității religioase în fața provocărilor vremurilor.